Cele mai cumparate

Liquorice or Licorice Seeds...

1,95 € SKU: MHS 46

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<!DOCTYPE html> <html> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=UTF-8" /> </head> <body> <h2>Liquorice or Licorice Seeds (Glycyrrhiza glabra)</h2> <h2>Price for Package of 10 seeds.</h2> The liquorice plant is a legume (related to beans and peas) and is native to the Mediterranean and cultivated in countries such as Greece, Spain and Italy. It is one of the most commonly used herbs in Western herbal medicine and has a very long history of use as both a medicine and as flavouring. Extracts of the root are used to flavour tobacco, beer, soft drinks and pharmaceutical products, often to disguise unpleasant flavours. Fresh English liquorice is bright yellowish brown; the root being soft and pliable. The root is harvested in the autumn and is dried for later use. The aroma is strongly reminiscent of anise or fennel. The taste is dominantly sweet, warm and medical. Liquorice plants are not particularly ornamental, with a disquieting habit of folding up their leaves at the end of the day. This perennial plant grows 90 to 180cm (36 to 72in) tall, it an extensive branching root system. The roots are straight pieces of wrinkled, fibrous wood, which are long and cylindrical and grow horizontally underground. Licorice roots are brown on the outside and yellow on the inside. In our northerly climate the plant rarely flowers, this benefits it's sweet flavour, as once the plant flowers the sweetness of the root is reduced. They are suitable plants to continue to be grown in large pots. This will control their root system and make it simple to access the roots to utilise if desired. Liquorice requires a deep well cultivated fertile moisture-retentive soil for good root production. Prefers a sandy soil with abundant moisture and does not flourish in clay. Slightly alkaline conditions produce the best plants. The plant thrives in a maritime climate and are hardy to about -15°C (5°F) Edible Uses: The root can be used raw or used as flavouring. The dried root is often used for chewing; it is excellent for teething children and also as a tooth cleaner. A tea made from the roots is an excellent thirst quencher. The powdered root is also used as a sweetener in other herb teas. Glycyrrhizin is said to be up to fifty times sweeter than sugar. In todays confectionery it is often mixed with sugar and treacle. Medicinal Uses: Liquorice supplements are made from the roots and underground stems of the plant. The health properties associated with Liquorice are well documented - it contains a natural expectorant so it can help soothe coughs and colds; it offers digestive relief by decreasing the amount of stomach acid and can help reduce stress and anxiety. Excessive consumption is known to be toxic to the liver, cause water retention and raised blood pressure. Sowing: Sow in spring or autumn under glass Pre-soak the seed for 24 hours in warm water and sow spring or autumn at around 20°C (68°F) in a greenhouse or cold frame. Seed germination is low and irregular. Prick out the seedlings into individual pots when they are large enough to handle, and grow them on for their first winter in a greenhouse. Plant out in well-fertilised soil after last frost in deeply dug fertile moist soil in full sun. Cultivation: Plants are slow to settle in and do not produce much growth in their first two years after being moved. The young growth is susceptible to damage by slugs and so the plant will require some protection for its first few years. Each root if unrestricted can reach a depth of 90 to 120cm (3 to 4 ft) and can extend to 10m (25 ft). For good root development and harvest prevent plant from flowering. One acre of land can produce 4 to 5 tons every 3 to 4 years. Propagation: Divide the plant in spring or autumn. Each division must have at least one growth bud. Autumn divisions can either be replanted immediately or stored in clamps until the spring and then be planted out. Pot up the smaller divisions and grow them on in a cold frame until they are established before planting them out in the spring or summer. Harvesting: Dig up the plant in early autumn, cut part of the roots off and replant the plant, it will continue to grow. Cut the root into 20cm (8in) pieces and dry for later use. Origin: Glycyrrhiza glabra, commonly known as Liquorice grows wild around the Mediterranean and Asia. It is cultivated in countries such as Greece, Spain and Italy. Nomenclature: Dioscorides gave the plant its botanical name Glycyrrhiza. It is taken from the Greek glukos meaning 'sweet' (from which we also get the word glucose) and riza meaning 'root'. Its 13th century English name was Lycorys, a corruption of glycyrrhiza. The species name glabra means 'smooth' or 'hairless' In many parts of the world including the U.S. the alternative spelling of Licorice is used. The root of Glycyrrhiza glabra, the plant from the Mediterranean, including Spain, is sweet enough to be sucked in its raw state. In northern counties of England it is colloquially known as Spanish, supposedly because Spanish monks grew liquorice root at Rievaulx Abbey near Thirsk in Yorkshire. The dried root of Liquorice were sold as sweets, and commonly called Spanish Wood Stick or Liquorice Wood. They were one of the few sweets sold during the WW2 and during rationing. History: European liquorice is a plant with a rich historical tradition. The use of liquorice dates to ancient times; liquorice roots were found in the tomb of Pharaoh Tutankhamen (1358 BC). The ancient Romans and Greeks used liquorice for medicinal uses, such as in coughing syrups or against stomach ulcers. In 1305 Edward the First placed a tax on liquorice imports to finance the repair of the London Bridge. Liquorice has been grown in England since the Dark Ages and records from the early 16th century show liquorice being grown in fields around Pontefract in Yorkshire. It was brought from the Mediterranean by Dominican monks who settled in the area around Pontefract Castle. The plants didn't flower in the cold climate, but what really mattered were the roots. The Dominicans used the liquorice juice extracted from the roots of the plant primarily as a medicine, for easing coughs and stomach complaints. The famous Pontefract cakes, also known as pomfrets, were born in 1614 when Sir George Saville first applied a stamp to the small, round liquorice cakes. Initially, these cakes were consumed as a medicine, then, in 1760, an enterprising apothecary named George Dunhill hit upon the idea of adding sugar to the already famous Pontefract Cakes, turning a primarily medicinal product into an immensely popular sweet. Mr Dunhill then set up his famous firm, and in the following years it became one of the most renowned English manufacturers of liquorice. Cultivation continued until well into the 19th century, when it finally petered out because of the competition from cheaper imported raw liquorice. How to make Pontefract Cakes: The real Pontefract Cakes are made to a special recipe, but here is the basic process. • The liquorice roots are cleaned, ground and then boiled. • Sugar is added, along with a thickening agent (usually starch, although Gum Arabic was used originally). • This raw mass is allowed to dry and cool for about a week, then cut into blocks weighing around seven kg each. • These blocks are pulled out into a long strand, which is chopped into small rounds by a machine. The rounds are then placed in a press where they are flattened in a mould that applies the traditional Pontefract Cake stamp. <table> <tbody> <tr> <td> Sowing Instructions </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Propagation: </td> <td> Seeds </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Pretreat: </td> <td> Soak in water for about 24 hrs </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Stratification: </td> <td> 0 </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Sowing Time: </td> <td> all year round </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Sowing Depth: </td> <td> Just lightly cover with substrate </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Sowing Mix: </td> <td> Coir or sowing mix + sand or perlite </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Germination temperature: </td> <td> min. 20 ° C </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Location: </td> <td> bright + keep constantly moist not wet </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Germination Time: </td> <td> until it germinates </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> Watering: </td> <td> Water regularly during the growing season </td> </tr> <tr> <td nowrap="nowrap"> </td> <td> Copyright © 2012 Seeds Gallery - Saatgut Galerie - Galerija semena. All Rights Reserved. </td> </tr> </tbody> </table> </body> </html>

MHS 46

Vizualizare rapida

Watercress Seeds...

2,45 € SKU: MHS 54

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<!DOCTYPE html> <html> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=UTF-8" /> </head> <body> <h2>Watercress Seed - Medicinal plant (Nasturtium officinale)</h2> <h2>Price for Package of 100 seeds.</h2> Watercress, with the botanical name Nasturtium officinale, is a rapidly growing, aquatic or semi-aquatic, perennial plant native to Europe and Asia, and one of the oldest known leaf vegetables consumed by humans. It is currently a member of the family Brassicaceae, botanically related to garden cress, mustard, radish and wasabi-all noteworthy for their piquant flavor. The hollow stems of watercress are floating, and the leaves are pinnately compound. Small, white and green flowers are produced in clusters. Taxonomy Nasturtium nasturtium-aquaticum (nomenclaturally invalid) and Sisymbrium nasturtium-aquaticum L. are synonyms of N. officinale. Watercress is also listed in some sources as belonging to the genus Rorippa, although molecular evidence shows the aquatic species with hollow stems are more closely related to Cardamine than Rorippa. Despite the Latin name, watercress is not particularly closely related to the flowers popularly known as nasturtiums (Tropaeolum majus); T. majus belongs to the family Tropaeolaceae, a sister taxon to the Brassicaceae within the order Brassicales. Cultivation Cultivation of watercress is practical on both a large-scale and a garden-scale. Being semi-aquatic, watercress is well-suited to hydroponic cultivation, thriving best in water that is slightly alkaline. It is frequently produced around the headwaters of chalk streams. In many local markets, the demand for hydroponically grown watercress exceeds supply, partly because cress leaves are unsuitable for distribution in dried form, and can only be stored fresh for a short period. Watercress can be sold in supermarkets in sealed plastic bags, containing a little moisture and lightly pressurised to prevent crushing of contents. This has allowed national availability with a once-purchased storage life of one to two days in chilled/refrigerated storage. Also sold as sprouts, the edible shoots are harvested days after germination. If unharvested, watercress can grow to a height of 50–120 centimetres (1.6–3.9 ft). Like many plants in this family, the foliage of watercress becomes bitter when the plants begin producing flowers. Distribution In some regions, watercress is regarded as a weed, in other regions as an aquatic vegetable or herb. Watercress has been grown in many locations around the world. In the United Kingdom, watercress was first commercially cultivated in 1808 by the horticulturist William Bradbery, along the River Ebbsfleet in Kent. Watercress is now grown in a number of counties of the United Kingdom, most notably Hertfordshire, Hampshire, Wiltshire and Dorset. The town of Alresford, near Winchester, holds a Watercress Festival that brings in more than 15,000 visitors every year, and a preserved steam railway line has been named after the local crop. In recent years,[when?] watercress has become more widely available in the UK, at least in the southeast; it is stocked pre-packed in some supermarkets, as well as fresh by the bunch at farmers' markets and greengrocers. In the United States in the 1940s, Huntsville, Alabama, was locally known as the "watercress capital of the world" with Alresford in the U.K. is considered to be that nation's watercress capital. Health benefits Watercress contains significant amounts of iron, calcium, iodine, manganese, and folic acid, in addition to vitamins A, B6, C, and K. Because it is relatively rich in vitamin C, watercress was suggested (among other plants) by English military surgeon John Woodall (1570–1643) as a remedy for scurvy. Watercress is also a significant source of omega-3 fatty acids primarily in the form of 16:3n-3(Hexadecatrienoic acid) at 45 mg/100g. Many benefits from eating watercress are claimed, such as that it acts as a stimulant, a source of phytochemicals and antioxidants, a diuretic, an expectorant, and a digestive aid.[6] It also appears to have antiangiogenic cancer-suppressing properties; it is widely believed to help defend against lung cancer. The content of phenethyl isothiocyanate (PEITC) in watercress inhibits HIF, which can inhibit angiogenesis. Side effects Watercress crops grown in the presence of manure can be a haven for parasites such as the liver fluke Fasciola hepatica.[11] Watercress is a known inhibitor of the cytochrome P450 CYP2E1, which may result in altered drug metabolism for individuals on certain medications such as chlorzoxazone. </body> </html>

MHS 54 (100 S)

Vizualizare rapida

Kurtovska Kapija Sweet...

1,95 € SKU: PP 39

Vizualizare rapida

مجموعة متنوعة من إيطاليا

Semințe de roșii Principe...

1,65 € SKU: VT 69

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<h2>Semințe de roșii Principe Borghese</h2> <h2>Preț pentru pachetul de 5, 10, 20 semințe.</h2> Roșia Principe Borghese este o moștenire italiană renumită pentru uscarea la soare. Fructele roșii în formă de prună au o lungime de aproximativ doi centimetri și o mărime de una sau două uncii. Au o piele subțire și o carne groasă, foarte cărnoasă, care găzduiește puține semințe și puțin suc, cu o aromă clasică bogată de roșii. Fructul rezistent la crăpături crește în ciorchini pe plante determinate rezistente, cu creștere rapidă, care se răspândesc lateral și se coacă dintr-o dată. Deși sunt determinate în ceea ce privește obiceiul de creștere, plantele de roșii Principe Borghese vor beneficia de un sprijin suplimentar, cum ar fi grătarul sau plasarea în cuști, deoarece pot crește până la șase picioare și pot produce multe grupuri de fructe. Este un soi de moștenire, deoarece semințele au fost transmise de-a lungul generațiilor de fermieri, grădinari și familii. Spre deosebire de hibrizi, soiurile de moștenire nu sunt crescute selectiv pentru anumite calități, ci sunt în schimb deschise polenizate, ceea ce înseamnă că sămânța lor va crește fidel pentru a tipa plantele exact ca predecesorii lor. Principe Borghese este soiul tradițional italian pentru roșiile uscate la soare, cunoscut în Italia sub numele de „pomodori secchi” și poate fi găsit umplând curțile și absorbind soarele în toată Italia. Italienii sunt cunoscuți pentru că atârnă întreaga plantă până la uscare, deși fructele pot fi tăiate în jumătate și uscate la soare pe ecrane. Roșiile Principe Borghese datează din anii 1910 în sudul Italiei. Spaniolii au readus inițial roșiile în Europa după ce Cortez a cucerit Mexico City în secolul al XVI-lea, iar clima din Italia a permis dezvoltării multor noi soiuri de roșii cu aromă intensă. Principe Borghese este cunoscut ca fiind tolerant la căldură și foarte rezistent și poate crește bine în majoritatea regiunilor Statelor Unite.<script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

VT 69 (5 S)

Vizualizare rapida

مجموعة متنوعة من بيرو

Aji White Fantasy Habanero...

3,00 € SKU: C 82

Vizualizare rapida

Tasmanian Snow Berry Seeds...

1,35 € SKU: V 101

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<!DOCTYPE html> <html> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=UTF-8" /> </head> <body> <h2>Tasmanian Snow Berry Seeds - delicious fruits (Gaultheria Hispida)</h2> <h2>Price for Package of 5 seeds.</h2> Gaultheria hispida is an evergreen Shrub growing to 0.9 m (3ft). It is hardy to zone 9. It is in flower from May to June. The flowers are hermaphrodite (have both male and female organs) and are pollinated by Insects. The spectacular fruits, comprising a swollen calyx surrounding a dry capsule which give it the common name of Snow Berry, are edible. Fruit - raw or cooked is Somewhat bitter. Not unpleasant, they taste somewhat like gooseberries when cooked but with a slight bitterness. The fruit is about 8 - 10mm wide. It is generally found in the high rainfall areas of west and north-east Tasmania, and reaches up to sub-alpine areas. Suitable for: light (sandy) and medium (loamy) soils. Suitable pH: acid and neutral soils and can grow in very acid soils. It can grow in semi-shade (light woodland). It prefers moist soil. Gaultheria hispida seeds will usually germinate in 30-60 days. Normally will only germinate with light so surface sow. Sow Gaultheria hispida seeds on the surface of a Peaty seed sowing mix at about 20°C. Gaultheria hispida seeds need to be "overwintered" before they will germinate. Stratification; cold treatment or vernalization. Seeds of some species need just a couple of weeks, others 3 months. Seeds can be stratified in dampened peat or sand, in a plastic box or bag at 4°C or 5°C in a refrigerator. The seeds should not be frozen or in a wet medium. Very small seeds can be sown on the surface of their growing medium, in pots sealed in plastic bags, and kept in the 'fridge. Many vernalized seeds need light to germinate when they are sown in the "Spring". Prick out the seedlings into individual pots when they are about 25mm tall and grow them on in light shade in the greenhouse for at least their first winter. Plant them out in late spring or early summer. Note: The seed is very small <table border="1" cellspacing="0" cellpadding="0"> <tbody> <tr> <td colspan="2" valign="top" width="100%"> Sowing Instructions </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Propagation: </td> <td valign="top"> Seeds / Cuttings </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Pretreat: </td> <td valign="top"> 0 </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Stratification: </td> <td valign="top"> about 4-10 weeks in a moist substrate at 2-5 ° C in a refrigerator or cold house </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Time: </td> <td valign="top"> all year round </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Depth: </td> <td valign="top"> Needs Light to germinate! Just sprinkle on the surface of the substrate + gently press </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Mix: </td> <td valign="top"> Coir or sowing mix + sand or perlite </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination temperature: </td> <td valign="top"> about 20 ° C. </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Location: </td> <td valign="top"> bright + keep constantly moist not wet </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination Time: </td> <td valign="top"> 30-60 days </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Watering: </td> <td valign="top"> Water regularly during the growing season </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> </td> <td valign="top"> Copyright © 2012 Seeds Gallery - Saatgut Galerie - Galerija semena. All Rights Reserved. </td> </tr> </tbody> </table> </body> </html>

V 101

Vizualizare rapida

Rare Annona edulis seeds,...

4,50 € SKU: V 10 AE

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<h2>Rare Annona edulis seeds, rare edible exotic fruit</h2> <h3>Price for Package of 2 seeds.</h3> An ultra-rare sugar apple - Annona relative from South America. Bears small fruits that ripen to yellow-green, with white, edible flesh. Small tree, probably tropical with unknown hardiness. This species is extremely rare and little information is available regarding cultivation and uses.   This plant grows as a little tree or shrub up to 3m. It's fruits are edible and about 4cm in diameter. Plant is native to Ecuador. <table border="1" cellspacing="0" cellpadding="0"> <tbody> <tr> <td colspan="2" valign="top" width="100%"> Sowing Instructions </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Propagation: </td> <td valign="top"> Seeds / Cuttings </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Pretreat: </td> <td valign="top"> pour hot water over the seeds + soak about 24 h      </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Stratification: </td> <td valign="top"> 0 </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Time: </td> <td valign="top"> all year round </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Depth: </td> <td valign="top"> 1 cm </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Mix: </td> <td valign="top"> Coir or sowing mix + sand or perlite </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination temperature: </td> <td valign="top"> 25 ° C + </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Location: </td> <td valign="top"> bright + keep constantly moist not wet </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination Time: </td> <td valign="top"> about 2-6 weeks </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Watering: </td> <td valign="top"> Water regularly during the growing season </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap">   </td> <td valign="top"> Seeds Gallery 05.11.2012. </td> </tr> </tbody> </table><script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

V 10 AE (2 S)

Vizualizare rapida

هذا النبات مقاوم لفصل الشتاء والصقيع. شاهد المزيد في الوصف.

Bosnia and Herzegovina variety

Pomegranate Seeds (Punica granatum) 1.5 - 1

Rodia Semințe (Punica...

2,45 € SKU: V 117 O

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<h2>Rodia Semințe (Punica granatum)</h2> <h2>Preț pentru pachetul de 50 de semințe.</h2> Rodia (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5–8 m. În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier. Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Introdus în California de coloniștii spanioli în 1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate din California și Arizona pentru fructele sale exploatate comercial ca sucuri cu o popularitate în creștere din 2001. <h2>Frunze și fruct</h2> <div class="thumb tleft"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/db/Illustration_Punica_granatum2.jpg/120px-Illustration_Punica_granatum2.jpg" decoding="async" width="120" height="192" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/db/Illustration_Punica_granatum2.jpg/180px-Illustration_Punica_granatum2.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/db/Illustration_Punica_granatum2.jpg/240px-Illustration_Punica_granatum2.jpg 2x" data-file-width="1421" data-file-height="2270" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Ilustraţie de Otto Wilhelm Thomé, 1885.</div> </div> </div> Frunzele sunt dispuse opus sau altern, sunt lucioase, înguste-alungite, întregi, au 3–7 cm în lungime și 2 cm în lățime. Florile sunt roșii-deschis, 3 cm în diametru, cu patru sau cinci petale (adesea mai multe la plantele cultivate). Fructul are dimensiune mai mare decât portocala și mai mic decât grapefruit-ul, 7–12 cm în diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roșie groasă și în jur de 600 semințe.[1], prezentând placentație parietală. Semințele și pulpa ce le înconjoară, numită fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet. <h2>Specii</h2> Genul Punica este reprezentat de doar două specii. <ul> <li>Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2–4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor, de un roșu viu, cu varietăți de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare roșie, roz sau albă ; înflorește în iunie-august și dă fructe comestibile de un gust acru.</li> <li>Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian ( Yemen), unde este endemică. Se prezintă ca un arbust de circa 3–5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci.</li> </ul> <h2>Cultivare și utilizări</h2> <div class="thumb tleft"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7a/Punica.granatum%2804%29.jpg/220px-Punica.granatum%2804%29.jpg" decoding="async" width="220" height="165" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7a/Punica.granatum%2804%29.jpg/330px-Punica.granatum%2804%29.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7a/Punica.granatum%2804%29.jpg/440px-Punica.granatum%2804%29.jpg 2x" data-file-width="640" data-file-height="480" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Frunze de rodier</div> </div> </div> <div class="thumb tleft"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b3/Punica.granatum%2801%29.jpg/220px-Punica.granatum%2801%29.jpg" decoding="async" width="220" height="293" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b3/Punica.granatum%2801%29.jpg/330px-Punica.granatum%2801%29.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b3/Punica.granatum%2801%29.jpg/440px-Punica.granatum%2801%29.jpg 2x" data-file-width="480" data-file-height="640" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Rodieri</div> </div> </div> Rodierul este o plantă rezistentă la secetă, și poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la îngheț moderat, până la −10 °C. Rodierul este originar din Persia (Iran) și se cultivă în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaijan și regiunea Mediteranei de câteva milenii.[2] În Georgia și Armenia, la est de Marea Neagră, există crânguri de rodieri sălbatici în preajma unor așezări antice abandonate. Cultivarea rodiei are o lungă istorie în Armenia; resturi de rodie datând din anii 1000 î.e.n. au fost găsite în această țară[3]. A fost identificat pericarp de rodie carbonizat în nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca și în nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke în Cipru și Tiryns[necesită citare]. O rodie mare, uscată a fost găsită în mormântul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menționează rodiile de la jumătatea mileniului al treilea î.e.n.[4] Planta este de asemenea crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale. Orașul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct în perioada maură. Coloniștii spanioli au introdus mai târziu fructul în regiunea Caraibelor și America Latină, dar în coloniile engleze nu a avut prea mult succes: "Plantați-o lângă marginea casei, aproape de zid. Astfel va crește sănătos, va înflori frumos, și va face fructe în anii călduroși. Am douăzecișipatru pe un singur copac..." spunea Doctorul Fothergill[5] Rodia fusese introdusă ca fruct exotic în Anglia cu un secol în urmă, de John Tradescant cel Batrân, dar nu a făcut fructe acolo, așa că a fost introdusă repetat în coloniile americane, chiar și în New England. A avut succes în sud: Bartram a primit un butoi de rodii și portocale de la un corespondent din Charleston, South Carolina în 1764. Thomas Jefferson a plantat rodieri la Monticello în 1771: îi avea de la George Wythe din Williamsburg.[6] <h3>Utilizări culinare</h3> <div class="thumb tright"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/29/Pomegranate03_edit.jpg/250px-Pomegranate03_edit.jpg" decoding="async" width="250" height="188" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/29/Pomegranate03_edit.jpg/375px-Pomegranate03_edit.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/29/Pomegranate03_edit.jpg/500px-Pomegranate03_edit.jpg 2x" data-file-width="1600" data-file-height="1200" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Fruct de rodie, desfăcut</div> </div> </div> <div class="thumb tright"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Pomseeds2.jpg/250px-Pomseeds2.jpg" decoding="async" width="250" height="245" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Pomseeds2.jpg/375px-Pomseeds2.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Pomseeds2.jpg/500px-Pomseeds2.jpg 2x" data-file-width="823" data-file-height="805" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Seminţe de rodie</div> </div> </div> După desfacerea rodiei prin tăierea cu cuțitul, fructele false se separă de coajă și de structurile interne de susținere. Separarea fructelor false roșii poate fi simplificată prin efectuarea acestei acțiuni într-un vas cu apă, unde fructele false se depun pe fund, iar structurile de susținere plutesc. Întreaga sămânță se consumă crudă, deși se dorește doar partea cărnoasă din exteriorul ei. Gustul diferă în funcție de soiul de rodie și de nivelul de coacere. Poate fi foarte dulce sau foarte acru, dar în majoritatea cazurilor este undeva la mijloc, care este un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin. Rodia bună de mâncat, mai puțin taninată, este cea care are coaja ușor ștearsă, ca și cum ar fi fost frecată de perete, cu urme albe, nu de un roșu puternic. Cele foarte roșii sunt foarte acre, putând fi folosite în salate. Sucul de rodie este o băutură populară în Orientul Mijlociu, și este folosit și în bucătăriile tradiționale iraniană și indiană; în Statele Unite ale Americii a început să fie comercializat pe scară largă în 2002 [4]. Concentratul de rodie este folosit și în bucătăria siriană. Siropul de rodii este îngroșat și îndulcit cu suc de rodie; este folosit și în cocktailuri. Înainte de răspândirea roșiilor în Orientul Mijlociu, rodia este folosită în multe mâncăruri persane; poate fi găsită încă în unele rețete tradiționale cum ar fi fesenjan (un sos gros din nuci și suc de rodie, de regulă servit cu carne de rață sau altă pasăre și orez) și ash-e anar (supă de rodie).[5] Semințele de rodie sălbatică sunt uneori folosite drept condiment, și cunoscute sub numele de anardana (care în traducere din persană înseamnă semințe - dana - de rodie - anar), mai ales în bucătăriile indiană și pakistaneză dar și ca înlocuitor de sirop de rodie în bucătăria persană sau cea din Orientul Mijlociu. Semințele sunt separate de pulpă, uscate timp de 10–15 zile și folosite la producția de curry sau alte condimente. Semințele pot fi și pisate pentru a evita ca semințele să rămână între dinți la consumarea felurilor de mâncare bazate pe acestea. Semințele de rodie sălbatică daru din Munții Himalaya sunt considerate cele mai bune surse ale acestor condimente. În Turcia, Armenia și Azerbaidjan, rodia este folosită în mai multe moduri, mai ales sub formă de suc. În Turcia, sosul de rodie (turcă nar ekșisi) este folosit la salate, la marinarea cărnii, sau este băut. Semințele de rodie sunt și ele folosite în salate, în muhammara (pastă turcească de usturoi cu nucă) și în güllaç, un desert turcesc. În Azerbaidjan și Armenia, rodia este folosită și pentru producerea unui vin. În Grecia, rodia (greacă ροδι, rodi) este folosită în multe rețete, cum ar fi kollivozoumi, o supă-cremă din grâu fiert, rodii și stafide. Rodia este folosită și pentru lichior, topping de înghețată, sau amestecată cu iaurt, sau sub formă de gem. <h3>Implicații în sănătate</h3> Furnizând 16% din necesarul zilnic de vitamina C al adultului, conținut în 100 ml, sucul de rodie este și o excelentă sursă de vitamina B, acid pantotenic, de potasiu și de polifenoli antioxidanți . Cu toate acestea, rodia nu e o sursă importantă de nutrimente,[6]. Cei mai abundenți polifenoli din sucul de rodie sunt taninii hidrolizabili numiți punicalagini prezentați în cercetările publicate în perioada 1990-2007 ca având capacitatea de a epura radicalii liberi puternici în studiile de laborator. [7]. Asemenea efecte antioxidante ale punicalaginilor nu au fost dovedite la oameni. Mulți producători de alimente și de suplimente alimentare au constatat avantajele utilizării extractelor de rodie, care nu conțin zahăr, calorii sau aditivi, în locul sucului, ca ingrediente favorabile sănătății în produsele lor. În majoritate, extractele de rodie conțin în mod special acid elagic, care poate fi absorbit în corpul uman numai după consumul de punicalagini [7]. În studii preliminare de cercetare în laborator și în cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor și formarea celulelor spumoase [8][9][10], toate acestea fiind etape în ateroscleroză și în boala cardiovasculară . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificați ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc acești factori de risc [11]. S-a arătat că rodia intervine în reducerea tensiunii arteriale sistolice prin inhibarea enzimei serice de conversie a angiotensinei (ACE)[8]. Cercetarea sugerează că sucul de rodie ar putea fi eficient împotriva cancerului de prostată [9][10] și în osteoartrită[11]. În 2007,au fost aprobate șase testări clinice efectuate în Statele Unite ale Americii, Israel și Norvegia cu scopul de a verifica efectele consumului de suc de rodie asupra parametrilor din cancerul de prostată sau hiperplazia de prostată, în diabet sau în limfom[12]. Sucul ar putea avea , de asemenea, efecte antivirale[13] și antibacteriene împotriva placii dentare [14]. <h2>Rodiile și simbolismul</h2> <ul> <li>Este foarte probabil ca Fructul oprit să fi fost mai degrabă o rodie decât un măr, dată fiind etimologia sa și presupusul habitat precizat de Geneză.[necesită citare]</li> </ul> <ul> <li>Exodul capitolul 28:33–34 îndemna ca rodiile să fie reprezentate pe robele preoților evrei. 1 Regii capitolul 7:13–22 descrie rodiile zugrăvite în Templul Regelui Solomon din Ierusalim. Tradiția evreiască spune că rodiile sunt un simbol al virtuții, pentru că se spune că are 613 semințe care corespund cu cele 613 mitzvot sau porunci ale Torei. Din această cauză și altele, mulți evrei mănâncă rodii cu ocazia sărbătorii Roș Hașana.</li> </ul> <ul> <li>Tot din aceste considerente, rodia este un motiv întâlnit și în decorațiile religioase creștine. De obicei, sunt cusute pe materialul de pe veșminte sau pe hainele folosite de preoți la liturghie sau incrustate în metal.</li> </ul> <ul> <li>Rodierul sălbatic nu creștea în mod natural în zona egeeană în vremurile neolitice. El își are originea în Iranul de Est și a intrat în lumea egeeană de-a lungul acelorași rețele culturale care au adus și zeița pe care o adorau anatolienii sub numele de cybele, iar mesopotamienii sub numele de ishtar.</li> </ul> <ul> <li>Mitul Persefonei, zeița Infernului, face referire, de asemenea, la rodie. Într-una din versiunile mitologiei grecești, Persefona este răpită de zeul Infernului, Hades care o obligă sa traiască în Infern, ca soție a lui. Mama acesteia, Demeter (zeița recoltelor), a intrat în doliu după fiica-i pierdută și de aceea tot ce era verde a încetat să mai crească. Zeus, cel mai puternic dintre zeii eleni, nu putea să lase Pământul să moară, așa că i-a ordonat lui Hades s-o elibereze pe Persefona. Regula ursitoarelor (Fates) cerea ca oricine ar fi consumat mâncare sau băutură din Infern să fie menit să petreacă o veșnicie acolo. Persefona n-a mâncat, dar Hades a păcălit-o să guste patru semințe de rodie în timpul cât i-a fost prizonieră și, datorită acestui fapt, ea a fost condamnată să petreacă în fiecare an câte patru luni în Infern. În timpul acestor luni cât Persefona stătea pe tronul Infernului alături de soțul său, mama sa, Demeter, purta doliu și nu mai lăsa Pământul să rodească, fapt ce reprezintă modul în care vechii greci explicau anotimpurile.</li> </ul> <dl> <dd>De remarcat este faptul că numărul semințelor mâncate de Persefona variază, depinzând de versiunea în care povestea este relatată. Numărul semințelor despre care se zice ca Persefona le-ar fi mâncat se înscrie între trei și șapte însemnând un singur anotimp sterp (3 sau 4 semințe) sau două sezoane infertile (jumătate de an), în cazul în care Persefona ar fi mâncat 6 sau 7 semințe.</dd> </dl> <ul> <li>Rodia evocă de asemenea zeița-trinitate egeeană, cea care a evoluat devenind Hera și care este adesea reprezentată ca oferind rodii ca în cultul imaginii din Heraionul din Argos, sculptat de Polykleitos. După Carl A. P. Ruck și Danny Staples, rodia este un surogat al capsulei narcotice de mac, asemănându-i-se acestuia ca formă și interior compartimentat .[12] Pe un sigiliu micenian ilustrat în lucrarea lui Joseph Campbell Occidental Mythology 1964, figura 19, zeița cu secure bifidă (labrys) oferă trei capsule de mac cu mâna dreaptă și își susține sânul cu cea stângă. Ea întrupează în același timp aspectele sale de zeiță duală: dătătoare de viață și aducătoare de moarte. Titanul Orion este reprezentat „căsătorindu-se” cu Side, nume care în Beoția înseamnă "rodie". Alte dialecte grecești numesc rodia ca „rhoa”, fiind într-o posibilă legătură cu zeița Pamantului, Rhea, fapt inexplicabil în grecește, dar pe care mitologul Karl Kerenyi îl găsește ca fiind sugestiv și care consideră ca această consonanță ar putea deriva dintr-un strat mai profund al unei limbi pre-indoeuropeene.[necesită citare]</li> </ul> <div class="thumb tright"> <div class="thumbinner"><img alt="Rodia Semințe (Punica granatum)" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/23/Pomegranate_opened.jpg/220px-Pomegranate_opened.jpg" decoding="async" width="220" height="165" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/23/Pomegranate_opened.jpg/330px-Pomegranate_opened.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/23/Pomegranate_opened.jpg/440px-Pomegranate_opened.jpg 2x" data-file-width="1600" data-file-height="1200" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> Rodie desfăcută</div> </div> </div> <ul> <li>În secolul al VI-lea î.d.H., Polykleitos a luat fildeș și aur pentru a sculpta-o pe Hera în templul său din Argos. Aceasta ținea un sceptru într-o mână și dăruia rodia ca pe o sferă regală cu cealaltă mână. „Despre rodie nu trebuie sa spun nimic”, șoptea călătorul Pausanias în secolul al II-lea e.n., „pentru că povestea sa e ceva ce ține de mister”.[necesită citare] Într-adevăr, în legenda lui Orion se spune că Hera a transformat-o pe rodia-Side (o cetate antică din Antalia) în întunecata Erebus „pentru vina de a fi îndrăznit să rivalizeze cu frumusețea Herei”,[necesită citare] ceea ce ar putea fi punctul de conexiune cu mai vechea poveste a lui Osiris și Isis. De vreme ce egiptenii antici identificau constelația Orion ca fiind Sah, „sufletul lui Osiris”, asemănarea acestor mituri pare să le suprapună până la identificare. Hera poartă nu o cunună sau o tiară sau o diademă, ci evident o corolă de rodie, pe post de coroană zimțată.[13] În anumite reprezentări artistice, găsim rodia în mâna Mariei, mama lui Iisus.</li> <li>În timpurile moderne, rodia încă poartă puternice simboluri pentru poporul grec. Astfel, în zile importante din calendarul ortodox grec, ca Înfățișarea Maicii Domnului și ziua Crăciunului, a devenit tradițional ca la masă să fie puse polysporia, cunoscute și sub vechiul nume de panspermia în anumite regiuni ale Grecei. În trecut, acestea erau date ca ofrandă zeiței Demeter[necesită citare] și altor zei pentru fertilitatea pământurilor, pentru sufletul morților sau în slava lui Dionis. În vremurile moderne, încărcătura simbolică este preluată de Iisus și de fecioara Maria. Pentru greci, rodiile ocupă un loc important în timpul ceremoniilor de căsătorie sau la funeralii. Pentru comemorarea morților, grecii pregatesc „kollyva” (coliva) ca ofrandă, aceasta fiind pregătită din grâu fiert, amestecat cu zahăr și ornată cu rodii. O altă tradiție din Grecia cere ca rodia să fie spartă la pământ cu ocazia căsătoriei, de Anul Nou sau când se cumpără o casă nouă, musafirul aducând o rodie în dar, rodie ce este plasată sub sau lângă iconostasul casei („ikonostasi”), ca simbol al abundenței, al fertilității și al norocului. Decorațiile cu rodie sunt obișnuite în Grecia și ele sunt vândute în multe magazine cu bunuri gospodărești. [15]</li> </ul> <h2>Altele</h2> <div class="thumb tright"> <div class="thumbinner"><img alt="Pomegranate waterdrops2.jpg" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d8/Pomegranate_waterdrops2.jpg/220px-Pomegranate_waterdrops2.jpg" decoding="async" width="220" height="165" class="thumbimage" srcset="//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d8/Pomegranate_waterdrops2.jpg/330px-Pomegranate_waterdrops2.jpg 1.5x, //upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d8/Pomegranate_waterdrops2.jpg/440px-Pomegranate_waterdrops2.jpg 2x" data-file-width="640" data-file-height="480" title="Rodia Semințe (Punica granatum)" /> <div class="thumbcaption"> <div class="magnify"></div> </div> </div> </div> <ul> <li>Rodia este unul dintre simbolurile Armeniei, reprezentând fertilitatea, abundența și căsătoria.</li> <li>Rodia este considerat fruct tradițional în Israel, și este folosit în cadrul ceremoniilor de Iom Kipur și Sukkot (sărbătoarea recoltei) ce au loc în lunile septembrie - octombrie. Tradiția spune ca la sfârșitul zilei de post negru în onoarea zilei de Iom Kipur, să se mănânce semințe de rodie pentru a celebra viața dulce și plină (ca sucul de rodie) și viața veșnică.</li> <li>Este simbolul oficial al mai multor orașe din Turcia.</li> <li>Nemuritorii, unitatea de infanterie de elită din Persia antică, aveau sulițe cu contragreutăți în formă de rodie la mâner, făcute din aur ( pentru ofțeri) sau din argint (pentru infanteriștii obișnuiți). În Iranul de astăzi, încă se crede că fructul e aducător de sănătate și viață lungă.</li> <li>Coranul menționează rodia de 3 ori (6:99, 6:141, 55:068)— din care, de două ori ca exemplu de lucruri bune create de Allah și o dată ca fiind fructul găsit din grădina Edenului.</li> <li>Sucul de rodie lasă pete permanente pe țesături, dacă nu este spălat imediat cu apă și numai înălbitorii mai pot îndepărta aceste pete ulterior.</li> <li>Sucul de rodie este utilizat pentru vopsirea naturală a țesăturilor nesintetice.</li> <li>Sucul de rodie devine albastru când e supus unor condiții de mediu bazic (alcalin), pe același principiu ca și hârtia de turnesol.</li> <li>Deși nu face parte din flora spontană a Chinei, Coreei sau Japoniei, rodierul este larg cultivat aici, în livezi extinse. E utilizat pe scară largă ca bonsai, pentru florile sale și pentru coaja răsucită pe care o pot avea exemplarele vârstnice.</li> <li>Rodia (cunoscută în multe limbi ca „grenade”; în românește i se spune și „granată) a dat numele său grenadei de mână, datorita formei, mărimii și asemănării dintre semințele de rodie și fragmentele de grenadă. De asemenea, numele granatului mineral e dat de asemănarea cromatică dintre acesta și rodie. În multe limbi (bielorusa, spaniola, franceza, poloneza și ebraica), cuvintele care desemnează aceste trei elemente sunt identice.</li> <li>Balaustinele sunt florile de rodie de un roșu trandafiriu care au un gust amar. În medicină, acestea sunt folosite în forma uscată pentru efectul lor astringent.[14] Termenul de balaustine (din latină: balaustinus) este folosit pentru a desemna și culoarea roșie a rodiei (roșu-grena)[15]).</li> <li>Rodia era emblema personală a împăratului roman Maximilian I și a Caterinei de Aragon.</li> <li>În emisfera nordică, fructul este în sezon din septembrie până în ianuarie, iar în emisfera sudică din martie până în mai.</li> <li>Rodia este simbol divin în serialul lui Pinto Ricardo, The Stone Dance of the Chameleon.</li> <li>Rodia este unul din simbolurile Herei.</li> <li>Este denumită și “hrana morților”.</li> <li>În slujbele de pomenire ale creștinilor ortodocși, semințele de rodie sunt folosite la colivă, care este sfințită și mâncată apoi de către cei îndoliați.</li> </ul> <table border="1" cellspacing="0" cellpadding="0" style="height: 576px;"> <tbody> <tr style="height: 43px;"> <td colspan="2" valign="top" style="height: 43px; width: 782px;"> Sowing Instructions </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Propagation: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> Seeds </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Pretreat: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> soak in water for 12-24 hours </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Stratification: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> 0 </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Sowing Time: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> all year round </td> </tr> <tr style="height: 63px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 63px; width: 213px;"> Sowing Depth: </td> <td valign="top" style="height: 63px; width: 569px;"> Needs Light to germinate! Just sprinkle on the surface of the substrate + gently press </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Sowing Mix: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> Coir or sowing mix + sand or perlite </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Germination temperature: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> 10-15°C </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Location: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> bright + keep constantly moist not wet </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Germination Time: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> 10 - 45 days </td> </tr> <tr style="height: 43px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 43px; width: 213px;"> Watering: </td> <td valign="top" style="height: 43px; width: 569px;"> Water regularly during the growing season </td> </tr> <tr style="height: 83px;"> <td valign="top" nowrap="nowrap" style="height: 83px; width: 213px;"> </td> <td valign="top" style="height: 83px; width: 569px;"> Copyright © 2012 Seeds Gallery - Saatgut Galerie - Galerija semena. All Rights Reserved. </td> </tr> </tbody> </table> <script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

V 117 O (50 S)

Vizualizare rapida

مجموعة متنوعة من الهند

Gac Exotic Fruit Seeds...

3,85 € SKU: P 139

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<!DOCTYPE html> <html> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=UTF-8" /> </head> <body> <h2>Gac Exotic Fruit Seeds (Momordica cochinchinensis) Exotic Vegetable</h2> <h2>Price for Package of 1 seeds.</h2> Aril the consumer to prevent colon cancer. Used to treat cancer. Without the use of chemotherapy. Gac grows on dioecious vines and is usually collected from fence climbers or from wild plants. The vines can be commonly seen growing on lattices at the entrances to rural homes or in gardens. It only fruits once a year and is found seasonally in local markets. The fruit itself becomes a dark orange color upon ripening, and is typically round or oblong, maturing to a size of about 13 cm in length and 10 cm in diameter. Its exterior skin is covered in small spines while its dark red interior consists of clusters of fleshy pulp and seeds. It can be propagated by seed or by plant roots. Wetland. Due to the relative vine needs water. Gac will start flowering around 2-3 months after planting to flowering will begin in May and lasts until the flowers in August. Ripe for harvest approximately 20 days during the month. July to February and in the first season can be harvested up to the 30-60 result. Sowing techniques "GAC FRUIT" to grow faster than normal. The shell of the seed is very Crackers need a break. To make it grow faster too. On Crackers with a short knife cleaver Hardshell that will break off easily. Similar to lamb, watermelon seed it again time to grow up to 2.5 weeks, it cleared the light breaks through the soil. <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Gac" target="_blank" rel="noreferrer noopener">Wikipedia</a>: Momordica cochinchinensis is a Southeast Asian fruit found throughout the region from Southern China to Northeastern Australia, mostly Vietnam. Etymology It is commonly known as gac, from the Vietnamese gấc (pronounced [ɣək˦˥]) or quả gấc (quả being a classifier for spherical objects such as fruit). It is known as mùbiēguǒ (木鳖果) in Chinese, and variously as Baby Jackfruit, Spiny Bitter Gourd, Sweet Gourd, or Cochinchin Gourd in English. Characteristics Because it has a relatively short harvest season (which peaks in December and January), making it less abundant than other foods, gac is typically served at ceremonial or festive occasions in Vietnam, such as Tết (the Vietnamese new year) and weddings. It is most commonly prepared as a dish called xôi gấc, in which the aril and seeds of the fruit are cooked in glutinous rice, imparting both their color and flavor. More recently, the fruit has begun to be marketed outside of Asia in the form of juice dietary supplements because of its allegedly high phytonutrient content. Growth Gac grows on dioecious vines and is usually collected from fence climbers or from wild plants. The vines can be commonly seen growing on lattices at the entrances to rural homes or in gardens. It only fruits once a year, and is found seasonally in local markets. The fruit itself becomes a dark orange color upon ripening, and is typically round or oblong, maturing to a size of about 13 cm in length and 10 cm in diameter. Its exterior skin is covered in small spines while its dark red interior consists of clusters of fleshy pulp and seeds. Traditional uses Traditionally, gac has been used as both food and medicine in the regions in which it grows. Other than the use of its fruit and leaves for special Vietnamese culinary dishes, gac is also used for its medicinal and nutritional properties. In Vietnam, the seed membranes are said to aid in the relief of dry eyes, as well as to promote healthy vision.[citation needed] Similarly, in traditional Chinese medicine the seeds of gac, known in Mandarin Chinese as mùbiēzǐ (Chinese: 木鳖子), are employed for a variety of internal and external purposes. Nutrients and phytochemicals Typical of orange-colored plant foods, gac fruit contains carotenoids such as beta-carotene (provitamin A).[1] Vietnamese children fed a rice dish containing beta-carotene from gac had higher blood levels of beta-carotene than those in the control group.[2] Gac aril oil contains high levels of vitamin E.[3] Fatty acids in the aril oil may facilitate absorption of fat-soluble nutrients, including carotenoids.[4] Due to its high content of beta-carotene and lycopene,[1][4] gac extracts may be sold as a food supplement in soft capsules or included in a juice blend. Gac contains substantial lycopene, beta-carotene[1] and a protein that may inhibit the proliferation of cancer cells.[5] Two cyclotides isolated, MCoT-I and MCoT-II, may have properties to inhibit trypsin. <table border="1" cellspacing="0" cellpadding="0"> <tbody> <tr> <td colspan="2" valign="top" width="100%"> <h3>Sowing Instructions</h3> </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Propagation: </td> <td valign="top"> Seeds </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Pretreat: </td> <td valign="top"> soak in water for 12 hours, or option 2 look piture 10 (last one) </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Stratification: </td> <td valign="top"> 0 </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Time: </td> <td valign="top"> all year round </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Depth: </td> <td valign="top"> 0.5-1 cm </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Sowing Mix: </td> <td valign="top"> Coir or sowing mix + sand or perlite </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination temperature: </td> <td valign="top"> 20-25 ° C </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Location: </td> <td valign="top"> bright + keep constantly moist not wet </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Germination Time: </td> <td valign="top"> 1-4 weeks </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> Watering: </td> <td valign="top"> Water regularly during the growing season </td> </tr> <tr> <td valign="top" nowrap="nowrap"> </td> <td valign="top"> Copyright © 2012 Seeds Gallery - Saatgut Galerie - Galerija semena. All Rights Reserved. </td> </tr> </tbody> </table> </body> </html>

P 139

Vizualizare rapida

مجموعة متنوعة من صربيا

Common Fig Seeds (Ficus...

1,95 € SKU: V 19 CF

Seeds Gallery Com,

5/ 5

<!DOCTYPE html> <html> <head> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=UTF-8" /> </head> <body> <h2>Common Fig Seeds (Ficus carica)</h2> <h2>Price for Package of 100 (0.05g) seeds.</h2> The common fig (Ficus carica) is a species of flowering plant in the genus Ficus, from the family Moraceae, known as the common fig (or just the fig), anjeer (Iran, Pakistan), and dumur (Bengali). It is the source of the fruit also called the fig, and as such is an important crop in those areas where it is grown commercially. Native to the Middle East and western Asia, it has been sought out and cultivated by man since ancient times, and is now widely grown throughout the temperate world, both for its fruit and as an ornamental plant. Description It is a gynodioecious (functionally dioecious),[3] deciduous tree or large shrub, growing to a height of 6.9–10 metres (23–33 ft), with smooth white bark. Its fragrant leaves are 12–25 centimetres (4.7–9.8 in) long and 10–18 centimetres (3.9–7.1 in) across, and deeply lobed with three or five lobes. The complex inflorescence consists of a hollow fleshy structure called the syconium, which is lined with numerous unisexual flowers. The flower itself is not visible outwardly, as it blooms inside the infructescence. Although commonly referred to as a fruit, the fig is actually the infructescence or scion of the tree, known as a false fruit or multiple fruit, in which the flowers and seeds are borne. It is a hollow-ended stem containing many flowers. The small orifice (ostiole) visible on the middle of the fruit is a narrow passage, which allows the specialized fig wasp Blastophaga psenes to enter the fruit and pollinate the flower, whereafter the fruit grows seeds. See Ficus: Fig pollination and fig fruit. The edible fruit consists of the mature syconium containing numerous one-seeded fruits (druplets).[3] The fruit is 3–5 centimetres (1.2–2.0 in) long, with a green skin, sometimes ripening towards purple or brown. Ficus carica has milky sap (laticifer). The sap of the fig's green parts is an irritant to human skin. Habitat The common fig tree has been cultivated since ancient times and grows wild in dry and sunny areas, with deep and fresh soil; also in rocky areas, from sea level to 1,700 meters. It prefers light and medium soils, requires well-drained soil, and can grow in nutritionally poor soil. Like all fig trees, Ficus carica requires wasp pollination of a particular species of wasp (Blastophaga psenes) to produce seeds. The plant can tolerate seasonal drought, and the Middle Eastern and Mediterranean climate is especially suitable for the plant. Situated in a favorable habitat, old specimens when mature can reach a considerable size and form a large dense shade tree. Its aggressive root system precludes its use in many urban areas of cities, but in nature helps the plant to take root in the most inhospitable areas. Common fig tree is mostly a phreatophyte that lives in areas with standing or running water, grows well in the valleys of the rivers and ravines saving no water, having strong need of water that is extracted from the ground. The deep-rooted plant searches groundwater, in aquifers, ravines, or cracks in the rocks. The fig tree, with the water, cools the environment in hot places, creating a fresh and pleasant habitat for many animals that take shelter in its shade in the times of intense heat. Ecology Ficus carica is dispersed by birds and mammals that scatter their seeds in droppings. Fig fruit is an important food source for much of the fauna in some areas, and the tree owes its expansion to those that feed on its fruit. The common fig tree also sprouts from the root and stolon issues. The infructescence is pollinated by a symbiosis with a kind of fig wasp (Blastophaga psenes). The fertilized female wasp enters the fig through the scion, which is a tiny hole in the crown (the ostiole). She crawls on the inflorescence inside the fig and pollinates some of the female flowers. She lays her eggs inside some of the flowers and dies. After weeks of development in their galls, the male wasps emerge before females through holes they produce by chewing the galls. The male wasps then fertilize the females by depositing semen in the hole in the gall. The males later return to the females and enlarge the holes to facilitate the females to emerge. Then some males enlarge holes in the scion, which enables females to disperse after collecting pollen from the developed male flowers. Females have a short time (<48 hours) to find another fig tree with receptive scions to spread the pollen, assist the tree in reproduction, and lay their own eggs to start a new cycle. History The edible fig is one of the first plants that was cultivated by humans. Nine subfossil figs of a parthenocarpic type dating to about 9400–9200 BC were found in the early Neolithic village Gilgal I (in the Jordan Valley, 13 km north of Jericho). The find predates the domestication of wheat, barley, and legumes, and may thus be the first known instance of agriculture. It is proposed that they may have been planted and cultivated intentionally, one thousand years before the next crops were domesticated (wheat and rye).[5] Figs were also a common food source for the Romans. Cato the Elder, in his De Agri Cultura, lists several strains of figs grown at the time he wrote his handbook: the Mariscan, African, Herculanean, Saguntine, and the black Tellanian (De agri cultura, ch. 8). The fruits were used, among other things, to fatten geese for the production of a precursor of foie gras. It was cultivated from Afghanistan to Portugal, also grown in Pithoragarh in the Kumaon hills of India and from the 15th century onwards, was grown in areas including Northern Europe and the New World.[1] In the 16th century, Cardinal Reginald Pole introduced fig trees to Lambeth Palace in London. Cultivation The common fig is grown for its edible fruit throughout the temperate world. It is also grown as an ornamental tree, and the cultivar 'Brown Turkey' has gained the Royal Horticultural Society's Award of Garden Merit.[6] Figs can be found in continental climates with hot summers as far north as Hungary and Moravia, and can be harvested up to four times per year. Thousands of cultivars, most named, have been developed as human migration brought the fig to many places outside its natural range. Two crops of figs are potentially produced each year.[7] The first or breba crop develops in the spring on last year's shoot growth. In contrast, the main fig crop develops on the current year's shoot growth and ripens in the late summer or fall. The main crop is generally superior in both quantity and quality to the breba crop. However, some cultivars produce good breba crops (e.g., 'Black Mission', 'Croisic', and 'Ventura'). There are basically three types of edible figs: Persistent (or common) figs have all female flowers that do not need pollination; the fruit develop through parthenocarpic means. This is a popular horticulture fig for home gardeners. Adriatic, Black Mission, Brown Turkey, Brunswick, and Celeste are some representative cultivars. Caducous (or Smyrna) figs require crosspollination by the fig wasp with pollen from caprifigs for the fruit to mature. Some cultivars are Calimyrna (the Great Central Valley Smyrna fig), Marabout, and Zidi. Intermediate (or San Pedro) figs set an unpollinated breba crop, but need pollination, at least in most regions, for the later main crop. Examples are Lampeira, King, and San Pedro. Propagation Figs plants are easy to propagate through several methods. Propagation using seeds is not the preferred method since vegetative methods exist that are quicker and more reliable, that is, they do not yield the inedible caprifigs. However, those desiring to can plant seeds of dried figs with moist sphagnum moss or other media in a zip lock bag and expect germination in a few weeks to several months. The tiny plants can be transplanted out little by little once the leaves open, and despite the tiny initial size can grow to 1 foot (30 cm) or more within one year from planting seeds. For propagation in the mid-summer months, air layer new growth in August (mid-summer) or insert hardened off 15–25 cm (6-10 inches) shoots into moist perlite or a sandy soil mix, keeping the cuttings shaded until new growth begins; then gradually move them into full sun. An alternative propagation method is bending over a taller branch, scratching the bark to reveal the green inner bark, then pinning the scratched area tightly to the ground. Within a few weeks, roots will develop and the branch can be clipped from the mother plant and transplanted where desired. For spring propagation, before the tree starts growth, cut 15–25 cm (6-10 inches) shoots that have healthy buds at their ends, and set into a moist perlite and/or sandy soil mix located in the shade. Once the cuttings start to produce leaves, bury them up to the bottom leaf to give the plant a good start in the desired location. Culinary use Figs can be eaten fresh or dried, and used in jam-making. Most commercial production is in dried or otherwise processed forms, since the ripe fruit does not transport well, and once picked does not keep well. The widely produced fig newton or fig roll is a biscuit (cookie) with a filling made from figs. Nutrition Figs are among the richest plant sources of calcium and fiber. According to USDA data for the Mission variety, dried figs are richest in fiber, copper, manganese, magnesium, potassium, calcium, and vitamin K, relative to human needs. They have smaller amounts of many other nutrients. Figs have a laxative effect and contain many antioxidants. They are a good source of flavonoids and polyphenols[9] including gallic acid, chlorogenic acid, syringic acid, (+)-catechin, (−)-epicatechin and rutin.[10] In one study, a 40-gram portion of dried figs (two medium size figs) produced a significant increase in plasma antioxidant capacity. According to the USDA,[12] 100 g of dried, uncooked fruit of the common fig (Ficus carica) contains the following: Cultural aspects In the Book of Genesis in the Bible, Adam and Eve clad themselves with fig leaves (Genesis 3:7) after eating the "forbidden fruit" from the Tree of Knowledge of Good and Evil. Likewise, fig leaves, or depictions of fig leaves, have long been used to cover the genitals of nude figures in painting and sculpture. Art collectors and exhibitors often added these depictions long after the original work was completed. The use of the fig leaf as a protector of modesty or shield of some kind has entered the language. The Book of Deuteronomy specifies the fig as one of the Seven Species (Deuteronomy 8:7-8), describing the fertility of the land of Canaan. This is a set of seven plants indigenous to the Middle East that together can provide food all year round. The list is organized by date of harvest, with the fig being fourth due to its main crop ripening during summer. Also in the Bible (Matthew 21:18–22 and Mark 11:12–14, 19–21) is a story of Jesus finding a fig tree when he was hungry; the tree only had leaves on it, but no fruit. Jesus, then, curses the fig tree, which withers. The biblical quote "each man under his own vine and fig tree" (1 Kings 4:25) has been used to denote peace and prosperity. It was commonly quoted to refer to the life that would be led by settlers in the American West, and was used by Theodor Herzl in his depiction of the future Jewish Homeland: "We are a commonwealth. In form it is new, but in purpose very ancient. Our aim is mentioned in the First Book of Kings: 'Judah and Israel shall dwell securely, each man under his own vine and fig tree, from Dan to Beersheba". Buddha achieved enlightenment under the bodhi tree, a large and old sacred fig tree (Ficus religiosa, or Pipal). Sura 95 of the Qur'an is named al-Tīn (Arabic for "The Fig"), as it opens with the oath "By the fig and the olive." The fruit is also mentioned elsewhere in the Qur'an. Within the Hadith, Sahih al-Bukhari records Prophet Muhammad stating: "If I had to mention a fruit that descended from paradise, I would say this is it because the paradisiacal fruits do not have pits...eat from these fruits for they prevent hemorrhoids, prevent piles and help gout."[15] In Greek mythology, the god Apollo sends a crow to collect water from a stream for him. The crow sees a fig tree and waits for the figs to ripen, tempted by the fruit. He knows that he is late and that his tardiness will be punished, so he gets a snake from the stream and collects the water. He presents Apollo with the water and uses the snake as an excuse. Apollo sees through the crow's lie and throws the crow, goblet, and snake into the sky where they form the constellations Hydra, Crater, and Corvus. In Aristophanes' Lysistrata one of the women boasts about the "curriculum" of initiation rites she went through to become an adult woman (Lys. 641–7). As her final accomplishment before marriage, when she was already a fair girl, she bore the basket as a kanephoros, wearing a necklace of dried figs. In the course of his campaign to persuade the Roman Republic to pursue a third Punic War, Cato the Elder produced before the Senate a handful of fresh figs, said to be from Carthage. This showed its proximity to Rome (and hence the threat), and also accused the Senate of weakness and effeminacy: figs were associated with femininity, owing to the appearance of the inside of the fruit.[17] The word "sycophant" comes from the Greek word sykophantes, meaning"one who shows the fig". "Showing the fig" was a vulgar gesture made with the hand. The fig tree is sacred to Dionysus Sukites (Συκίτης). Since the flower is invisible, there are various idioms related to it in languages around the world. In a Bengali idiom as used in tumi yēna ḍumurēr phul hay.ē gēlē (তুমি যেন ডুমুরের ফুল হয়ে গেলে), i.e., 'you have become (invisible like) the fig flower (doomurer phool)'. The derisive English idiom I don't care a fig probably originates from the abundance of this fruit. There is a Hindi idiom related to flower of fig tree, गूलर का फूल (gūlar kā phūl i.e. flower of fig) means something that just would not ever see i.e. rare of the rarest[19] In Awadh region of Uttar Pradesh state of India apart from standard Hindi idiom a variant is also used; in the region it is assumed that if something or work or job contains (or is contaminated by) flower of fig it will not get finished e.g. this work contains fig flower i.e. it is not getting completed by any means. Gular ka phool (flower of fig) is a collection of poetry in written in Hindi by Rajiv Kumar Trigarti.[20] There is also a poem in Telugu written by Yogi Vemana, which says "Medi pandu chuda melimayyi undunu, potta vippi chuda purugulundunu", It means—"The fig fruit looks harmless but once you open you find tiny insects [refers to the fig wasp] in there". The phrase is synonymous to an English phrase—"Don't judge a book by its cover". </body> </html>

V 19 CF (0,05g)

Vizualizare rapida

All Green Bush Courgette Seeds

2,10 € SKU: P 140

Vizualizare rapida

African Blue Strawberries...

4,50 € SKU: V 1 B

Vizualizare rapida

Categorii

Categorii

Categorii

Last Product Reviews

FAQs

Last customers

Top vanzari

Liquorice or Licorice Seeds...

Watercress Seeds...

Kurtovska Kapija Sweet...

Semințe de roșii Principe...

Aji White Fantasy Habanero...

Tasmanian Snow Berry Seeds...

Rare Annona edulis seeds,...

Rodia Semințe (Punica...

Gac Exotic Fruit Seeds...

Common Fig Seeds (Ficus...

All Green Bush Courgette Seeds

African Blue Strawberries...