5/ 5

<h2 class=""><strong>Black Cardamom Seeds (Elettaria cardamomum)</strong></h2> <h2><span style="color: #ff0000;"><strong>Price for Package of 5 seeds.</strong></span></h2> <p>Elettaria cardamomum, commonly known as green or true cardamom, is a herbaceous perennial plant in the ginger family, native to southern India. It is the most common of the species whose seeds are used as a spice called cardamom. It is cultivated widely in tropical regions and reportedly naturalized in Réunion, Indochina and Costa Rica.</p> <p><strong>Growth</strong></p> <p>Elettaria cardamomum is a pungent aromatic herbaceous perennial plant, growing about to 2–4 m in height. The leaves are alternate in two ranks, linear-lanceolate, 40–60 cm long, with a long pointed tip. The flowers are white to lilac or pale violet, produced in a loose spike 30–60 cm long. The fruit is a three-sided yellow-green pod 1–2 cm long, containing several black and brown seeds.</p> <p><strong>Uses</strong></p> <p>The green seed pods of the plant are dried and the seeds inside the pod are used in Indian and other Asian cuisines, either whole or ground. It is the most widely cultivated species of cardamom; for other types and uses, see cardamom.</p> <p>Cardamom pods as used as a spice</p> <p>Ground cardamom is an ingredient in many Indian curries and is a primary contributor to the flavour of masala chai. In Iran, cardamom is used to flavour coffee and tea. In Turkey, it is used to flavour the black Turkish tea, kakakule in Turkish.</p> <p>As well as in its native range, it is also grown in Nepal, Vietnam, Thailand, and Central America. In India, the states of Sikkim and Kerala are the main producers of cardamom; they rank highest both in cultivated area and in production. It was first imported into Europe around 1300 BC.</p><script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

MHS 57 B

5/ 5

<h2><strong>Lila Sari Tomato Seeds</strong></h2> <h2><span style="color: #ff0000;"><strong>Price for Package of 10 seeds.</strong></span></h2> <p>“Lila Sari” is reportedly from India. Productive, medium-large, 250 grams globe-shaped fruits with dark purple-brown chocolate color. Much better in our growing conditions than Cherokee Purple, which is similar.</p> <p>Tastes great with a rich flavor that develops even in cool summers. Yields heavy and late into the season. One of our favorites for flavor and appearance, and one of the purple varieties we loved for the market.</p> <p>“Tangy, very sweet, rich, turgid smooth flesh, juicy!”</p><script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

VT 54 (10 S)

5/ 5

<h2><strong>''Sikkim'' Cucumber Seeds Organically Grown</strong></h2> <h2><span style="color: #ff0000;"><strong>Price for Package of 5 or 10 seeds</strong><strong><br></strong></span></h2> <p>The historic cucumber. Fat, large fruit can reach several pounds in size. The ripe fruit is a unique rusty red color and is good eaten cooked or raw. In Asia, cucumbers are often stir-fried and are quite tasty. This variety is grown in the Himalayas of Sikkim and Nepal. Sir Joseph Hooker first discovered it in the eastern Himalayas in 1848. Here is part of what he wrote about it: “So abundant were the fruits, that for days together I saw gnawed fruits lying by the natives’ paths by the thousands, and every man, woman, and the child seemed engaged throughout the day in devouring them.”&nbsp;</p> <p><strong>Extremely early, 45-50 days.</strong></p> <p><strong>FRESH SEEDS.</strong></p> <p>It does well in containers 5 gallons and up (the key to growing in containers is simple, regular watering and feeding). Northern zones direct sow mid-June. It can be started earlier indoors, be especially careful with the roots when transplanting. Stake string up or trellis will also grow well without support. Pick fruit regularly to increase production. One of the most unusual treats is emerging as possibly the best tasting cucumber of all in many opinions. Good eating even when they look over-ripe. Gets rave reviews on taste and productivity.</p><script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

PK 18 (5 S)

5/ 5

<h2><strong>Semințe de mazăre porumbel (Cajanus cajan)</strong></h2> <h2><span style="color: #ff0000;" class=""><strong>Preț pentru pachetul de 10 (1.5g) semințe.</strong></span></h2> <p>Mazărea porumbel (Cajanus cajan), cunoscută și sub numele de pigeonpea, gram roșu, tur, pwa kongo în Haiti, guandú și frijol de palo în Ibero-America sau ca mazăre gungo în Jamaica, este o leguminoasă perenă din familia Fabaceae. De la domesticirea sa în subcontinentul indian cu cel puțin 3.500 de ani în urmă, semințele sale au devenit un aliment obișnuit în Asia, Africa și America Latină. Se consumă pe scară largă în Asia de Sud și este o sursă majoră de proteine ​​pentru populația din subcontinentul indian. Este acompaniamentul principal pentru orez sau roti (pâine plată) și are statutul de hrană de bază pe toată lungimea și lățimea Indiei.</p> <p>Mazărea porumbelului este o plantă perenă care poate crește într-un copac mic.</p> <p>Cultivarea bobului de mazăre se întoarce cu cel puțin 3.500 de ani în urmă. Centrul de origine este probabil India peninsulară, unde cele mai apropiate rude sălbatice (Cajanus cajanifolia) apar în pădurile de foioase tropicale. Descoperiri arheologice de mazăre de porumbel datând în urmă cu aproximativ 3.400 de ani (secolul al XIV-lea î.Hr.) au fost găsite în siturile neolitice din Kalaburagi, Karnataka (Sanganakallu) și zonele sale de frontieră (Tuljapur Garhi în Maharashtra și Gopalpur în Orissa) și, de asemenea, în statele din sudul Indiei. ca Kerala, unde se numește Tomara Payaru. Din India a călătorit în Africa de Est și Africa de Vest. Acolo, a fost întâlnit pentru prima dată de europeni, așa că a obținut numele de Mazăre Congo. Prin intermediul comerțului cu sclavi, a ajuns pe continentul american, probabil în secolul al XVII-lea.</p> <p>Utilizări</p> <p>Mazărea porumbel este atât o cultură alimentară (mazăre uscată, făină, fie mazăre verde vegetală), cât și o cultură furajeră / acoperitoare. În combinație cu cerealele, mazărea porumbelului face o masă bine echilibrată și, prin urmare, sunt favorizate de nutriționiști ca un ingredient esențial pentru diete echilibrate. Mazărea uscată poate fi încolțită scurt, apoi gătită, pentru o aromă diferită de mazărea verde sau uscată. Înmugurirea îmbunătățește, de asemenea, digestibilitatea mazărei porumbei uscate prin reducerea zaharurilor nedigerabile care altfel ar rămâne în mazărea uscată gătită.</p> <p>În India, este una dintre cele mai populare leguminoase, fiind o sursă importantă de proteine ​​într-o dietă preponderent vegetariană. În regiunile în care crește, păstăile tinere proaspete sunt consumate ca legume în feluri de mâncare precum sambar. Mazăre întregi de porumbei sunt numite arhar dal în hindi. În Etiopia, nu numai păstăile, ci și lăstarii și frunzele tinere sunt gătite și mâncate.</p> <p><br />Kenienii decojind mazărea porumbel<br />În unele locuri, cum ar fi coasta Caraibelor din Columbia, Republica Dominicană, Panama și Hawaii, mazărea de porumbel este cultivată pentru conserve și consum. Un fel de mâncare din orez și mazăre porumbel verde (numit moro de guandules) este un aliment tradițional în Republica Dominicană. Mazărea porumbel se face și ca tocăniță, cu bile de pătlagină. În Puerto Rico, arroz con gandules se face cu orez și mazăre porumbel și este un fel de mâncare tradițional, mai ales în timpul sezonului de Crăciun. Jamaica folosește, de asemenea, mazăre porumbel în loc de fasole în vasul de orez și mazăre, în special la Crăciun. Trinidad și Tobago și Grenada au propria lor variantă, numită pelau, care include fie carne de vită, fie pui, și ocazional dovleac și bucăți de coadă de porc vindecată. În departamentul Atlántico din Columbia, sopa de guandú con carne salada (sau pur și simplu „gandule”) este făcută cu mazăre de porumbel.</p> <p>Mazărea porumbel este în unele zone o cultură importantă pentru gunoiul de grajd verde, furnizând până la 90 kg de azot la hectar. Tulpinile lemnoase ale mazărei porumbei pot fi folosite și ca lemne de foc, garduri și stuf.</p> <p>Este un ingredient important al hranei pentru animale utilizat în Africa de Vest, în special în Nigeria, unde este, de asemenea, cultivat. Frunzele, păstăile, semințele și reziduurile prelucrării semințelor sunt folosite pentru a hrăni toate tipurile de animale.</p> <script src="//cdn.public.n1ed.com/G3OMDFLT/widgets.js"></script>

VE 48 (1.5g)

5/ 5

<h2><strong>Tinda Seeds, Apple Gourd (Praecitrullus fistulosus)</strong></h2> <h2><span style="color: #ff0000;"><strong>Price for Package of 3 seeds.</strong></span></h2> <p>Tinda also called "Indian squash", "round melon", "Indian round gourd" or "apple gourd" or "Indian baby pumpkin", is a squash-like cucurbit grown for its immature fruit, a vegetable especially popular in South Asia.</p> <p><strong>Distribution and use</strong></p> <p>The species is native to India and Pakistan and is cultivated in the north of both countries, where the ripe fruits are a popular vegetable. The harvest takes place before the seed husks harden. The fruits are cooked after removing the seeds, often together with lentils. They are also inserted. The seeds are eaten roasted. There are two different forms: one with light green fruits, which is generally preferred, and the other with dark green fruits.</p> <p>The plant is as with all cucurbits, a prolific vine, and is grown as an annual. The plant also is prickly with small thorns similar to the zucchini. The fruit is approximately spherical, and 5–8 cm in diameter The seeds may also be roasted and eaten. Tinda is a famous nickname among Punjabi families in India. This unique squash-like gourd is native to South Asia, very popular in Indian and Pakistani cooking with curry and many gourmet dishes. Green colored, apple-sized fruits are flattish round in shape and 50–60 grams in weight. Plants are vigorous, productive and begin to bear fruits in 70 days after planting.</p> <p>Tinda can be confused with tendli or kundru due to similar-sounding names from different languages and regions. Tinda in Punjabi or most North Indian languages are "Indian baby pumpkin".</p> <p>Tinda is considered a boring vegetable by many in North India – part of the reason is it is used in a lot of curries during high season and tastes bland unless used with a lot of spices. Further, its seeds are not favored by many. It is practically unknown in South India.</p>

VE 93 (3 S)